CAFESTILA ZILEI...

Mă trezesc, alerg la aparatul de cafea, "Doamne de-aş avea unul automat!", schimb filtrul, alimentez, mmm prea puţină, mai adaug, aşa, aştept, mă uit la ceas, juma' de oră cu cafeaua mea, simt aroma, ochii se închid în aşteptare, e gata, torn uşor în ceaşca de la bunica, e spartă, dar e de la bunica, mă aşez în colţul meu, sorb, minunat, o nouă zi poate să înceapă...